Questo sito usa cookie per fornirti un'esperienza migliore. Proseguendo la navigazione accetti l'utilizzo dei cookie da parte nostra OK
ambasciata_bucarest

Cooperazione economica

 

Cooperazione economica

 

doriti sa contactati biroul comercial? APASATI AICI

         

Tabloul macroeconomic, relatiile economice și comerciale între Italia și Romania

Din punct de vedere macroeconomic, România a traversat în ultimii ani, o situație mai putin favorabilă, în special în comparație cu creșterea economică extraordinară inregistrata  înainte de 2009. Dacă anii succesivi intrarii în Uniunea Europeană (UE), ce a avut loc la 1 ianuarie 2007, au reprezentat o piatră de hotar în dezvoltarea și modernizarea țării, la începutul anului 2009 "miracolul" economic a suferit o oprire bruscă cu o recesiune pe durata celor doi ani succesivi (2009-2010). În 2011, economia s-a redresat, cu o creștere PIB de 2,5% și chiar daca în 2012 aceasta a încetinit, inregistrand o creștere aproape egala cu zero, primele date disponibile pentru anul 2013 confirmă o noua redresare. Pentru anul curent, previziunile PIB se ridica la o medie de 1, 8%, iar conform celor mai recente estimări chiar peste 2%.

In ceea ce privește evoluția prețurilor, după încetinirea ritmului de creștere din 2011 și din prima jumătate a anului 2012, inflația a început să crească din nou, incadrandu-se, cu toate acestea, in obiectivele stabilite de Banca Națională din România (BNR). Previziunile  BNR pe termen scurt  pentru 2013 arata ca această tendință de creștere va fi de scurtă durată cu o fiind asteptate variatii in cursul anului. Conform celor mai recente date publicate de Institutul Național Român de Statistică (INS) în luna iunie 2013, rata  inflației a ajuns la 5,37%, în timp ce rata medie anuală a inflației măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum a fost de 4,3%.

Gradul foarte ridicat de deschidere al economiei romanesti catre comerțului internațional a fost stimulat în ultimii ani si de către aderarea la UE. După scăderea din 2009 ca urmare a crizei economice internaționale, comerțul exterior a crescut din nou în 2010. Această tendință a fost confirmată si în 2011, în timp ce din 2012 valorile nu s-au modificat. Conform estimărilor INS, valoarea totală a exporturilor realizate în 2012 a fost de 45 miliarde de euro, în timp ce importurile s-au ridicat la aproximativ 54 de miliarde de euro. Comparativ cu anul 2011, exporturile și importurile au scăzut cu 0,5% , deficitul comercialfiind de  aproximativ 9 miliarde de euro.

Potrivit datelor BNR investițiile străine directe (ISD)in 2012, au scazut respectand tendinta anilor  precedenți, ajungând la suma  de 1,6 miliarde euro, în scădere cu 11,1% față de 2011. În mod similar, primele date disponibile pentru anul în curs, demonstreaza o scădere a ISD. Continuarea acestui trend descendent este una dintre cele mai grave consecințe ale crizei economice internaționale, care a redus fluxul de capital străin și sprijinul băncilor in noile proiecte de investiții.

Datoria externă pe termen mediu și lung, la data de 30 aprilie 2013, a atins o valoare de 80,3 miliarde de euro, cu o creștere de 2,1% față de 31 decembrie 2012. Datoria externă pe termen scurt, pe de altă parte, a ajuns la 20.6 miliarde de euro, în creștere cu 1, 7% față de 31 decembrie 2012.

La sfârșitul anului 2012, datoria publică,in crestere moderata a ajuns la circa 40% din PIB, iar deficitul public, care în ultimii ani a inregistrat valori destul de ridicate din cauza crizei globale, s-a incadrat sub pragul critic de 3%. Rata șomajului, calculată pe baza metodologiei BIM, a fost de 6,5%, în scădere cu 1% față de aceeași lună a anului 2011.

După acordul initial de imprumut, semnat în 2008 in valoare de 19,95 miliarde de euro (dintre care 12,95 miliarde acordate de Fondul Monetar Internațional), România a încheiat un nou acord de tip "precautional" cu FMI și cu alte instituții financiare internaționale. Termenul de expirare programat initial pentru martie 2013 a fost prelungit cu trei luni, pentru a putea permite guvernului sa atinga obiectivele propuse de politica economică. Cu toate ca in cadrul acestui acord România a avut la dispozitie un credit de mai mult de 5 miliarde de euro, acesti bani nu au fost folositi, intrucat împrumutul a avut ca scop principal sprijinul credibilitatii financiare a țării.

Autoritățile române au în vedere posibilitatea de a semna un nou acord de tip „precautional”  cu Fondul Monetar. În urma vizitei directorului FMI din 15 și 16 iulie 2013, o delegație a Fondului Monetar a venit in misiune la București cu un mandat de începere a negocierilor preliminare pentru un nou acord.

Din punct vedere al relațiilor economice bilaterale, schimburile comerciale între Italia și România în 2012 au atins o valoare totală de 11,4 miliarde de euro. Importurile     cu o valoare totala de circa 6 miliarde de euro s-au diminuat cu 4,3% față de anul precedent, Italia fiind a doua țară după Germania, cu o pondere de 10,9% din total. Si în ceea ce privește exporturile, Italia a fost clasata pe locul al doilea printre țările de destinație, cu o valoare de 5,4 miliarde de euro în 2012, cu o scădere de 6,2% față de anul precedent și cu o cota de 12,1% di total.

In ultimii zece ani, Italia detine primul loc pentru numărul de firme înregistrate în țară (32726 de firme inregistrate la 30 iunie 2012, dintre care 16,118 active) și se afla din 2012 pe locul sapte in ceea ce priveste volumul de capital investit (nu sunt luate în considerare investițiile realizate de catre companiile italiene rezidente în țări terțe).

Cifrele din raportul bilateral sunt impresionante: peste un milion de cetăţeni români prezenţi în Italia, peste 400 de zboruri săptămânale care leagă cele două tări din 27 de aeroporturi, circa 800.000 de romani angajati la firmele italiene din Romania, iar in Italia sunt inregistrate 32.452 de firme romanesti.

“Sistemul Italia” prezent in Romania este reprezentat de: actori institutionali (Ambasada, Agentia/ICE – Institutul Italian de Comerţ Exterior, Camera de Comerţ Italiana pentru Romania), asociaţii de întreprinzători precum Confindustria România, instituţii de credit, companii de asigurari, societăţi de consultanţă, grupuri specializate în infrastructură, etc.

Investiţiile italiene au avut o contribuţie excepţională la dezvoltarea tării, initial mai ales prin activitatea societăţilor mici şi mijlocii (IMM) cu rol pionieristic in abordarea pietei romanesti aflata in formare, iar ulterior, şi mai ales în ultimii ani, prin interesul crescand din partea marilor grupuri industriale.

După dinamismul de la începutul anilor ’90 ce a caracterizat aşa-numitul “Miracol” Timişoara, animat de societăţile mici şi mijlocii (IMM) concentrate în sectoarele cu activitate intensă prin delocalizarea producţiei şi dezvoltarea unor practici precum sistemul “lohn”, respectiv prelucrarea “pentru terţi” a materiilor prime sau semiprelucrate provenite din Italia, a urmat afirmarea mai recenta a firmelor tip joint-venture cu producători locali pentru furnizarea şi asamblarea pieselor de maşini sau bunurilor instrumentale şi, în ultimii ani, aportul de investiţii straine directe din partea unor mari grupuri italiene.

“Noile frontiere” de interes ale societăţilor ce investesc in Romania privesc dezvoltarea industriei cu o înaltă valoare tehnologică, sectorul agroalimentar si al serviciilor, producţia de energie si logistica. România se transformă, de fapt, într-una din pieţele cele mai importante ale “Noii Europe”, confirmându-şi vocaţia de jucator cheie ca si platformă productivă pentru macroregiunea Europei Centrale şi de Est, a celei balcanice, dar şi pentru zona geografică care se întinde pana la Caucaz, Rusia şi Republicile Central-Asiatice.

Firmele italiene sunt răspândite în multe zone ale tării chiar dacă, in ultimul deceniu, au manifestat tendinţa de a se concentra în anumite regiuni specifice. Dintre acestea, este relevanta deja traditionala prezenta a întreprinzătorilor noştri in regiunea de Nord–Vest a tarii, mai ales în judeţul Timiş unde s-a reconstituit un adevărat model regional italian (peste 4.125 firme italiene şi mixte înregistrate). În această zonă geografică şi în judeţele limitrofe (Arad, Bihor, Cluj) se concentrează şi astăzi o treime din numărul total de întreprinzători italieni prezenţi în România, în timp ce o cincime dintre aceştia au facut investitii în zona municipiului Bucureşti.
Afirmarea firmelor italiene se datorează şi susţinerii substanţiale din partea băncilor italiene. Printre cele mai importante instituţii de credit ale tării noastre care au deschis filiale în România ar fi de menţionat: UniCredit, Intesa-San Paolo si Grupul Veneto Banca cu Banca Italo-Romena.

Dintre grupurile italiene care au făcut investiţii semnificative în România, in ultimii ani, putem exemplifica cateva: Pirelli, cu importante investiţii productive în sectorul pneumatice şi filtre; Tenaris care a lansat Silcotub din Zalău si este prezent şi la Călăraşi; Astaldi, Secol, Tirrenia Scavi, Pizzarotti, Euroholding care activează în sectorul construcţiilor; Grupul Radici din Bergamo (cu o platforma chimică şi textilă la Săvineşti);  Divani&Divani aparţinând Grupului Natuzzi (fabrică de producţie de componente pentru canapele în zona Baia Mare); Zoppas (fabrică de producţie a componentelor pentru electrocasnice) si, alaturi de multe altele, De Longhi, Parmalat, ENI Romania, Generali Asigurari, Autoitalia (Concesionar Fiat-Lancia-AlfaRomeo-Maserati), Iveco, Butan Gas, SNAMProgetti, Edison, Gasplus, Siad, Ansaldo Nucleare si alte societati italiene ale Grupului Finmeccanica din Romania: Rartel (cu participarea Telespazio), Elettra Communications (cu participarea Selex-Communications). O atentie speciala merita atribuita Grupului RIFIL, fondat in 1973 pe baza unui acord de joint-venture intre societatea Romalfa din Biella si cea romaneasca CIFS Savinesti, ce s-a constituit in prima firma cu participatie straina creata dupa 1945 pe teritoriul tarilor Pactului de la Varsovia. De altfel, firma a sarbatorit recent 40 de ani de prezenta in Romania, prezenta caracterizata printr-un parcurs durabil de investitii in inovatie.

În ceea ce privește domeniile de maxim interes pentru companiile italiene în ultimii ani s-au distins, printre altele: energie, transporturi, infrastructură și agricultură. Câteva exemple: Ansaldo Energia și Ansaldo Nucleare (Finmeccanica) care, împreună cu societatea AECL Canada și Nuclearelectrica românească, au construit primele două reactoare de la centrala Cernavodă; ENEL, care după achiziția cu Electrica Muntenia Sud, este cel mai mare distribuitor de energie din țară, cu un portofoliu de aproximativ 2,6 milioane de clienti: Enel Green Power, care a făcut mai multe parcuri eoliene în țară;  Astaldi prezent în România de peste 20 de ani, a creat numeroase opere de importanță publică precum: Pasajul Basarab din București, modernizarea caii ferate București-Constanța, restructurarea Aeroportului din Cluj-Napoca și, cel mai recent, Aeroportul International Henri Coanda din Bucuresti (Astaldi este, de asemenea, implicat în crearea lotului 4 de autostrada Orăștie-Sibiu); Alenia Aeronautica (Finmeccanica) a semnat în decembrie 2008 un contract de vânzare pentru 7 avioane de transport tactic cu Ministerul Român al Apărării; Selex Sistemi Integrati a creat sistemul de control al traficului aerian civil comandat de Ministerul român al Transporturilor; SIA a dezvoltat sistemul de plăți interbancare pentru Banca Națională a României; Impregilo contribuie la constructia lotului 3 din autostrada (Orastie-Sibiu). Deasemeni sectorul agricol și agro-industrial includ un număr important de companii italiene, precum: Riso Scotti, AGRIMON, New Holland, Maschio Gaspardo, Colussi, Monaldi, Antinori. Aproximativ 300.000 de hectare de teren arabil au fost deja achiziționate de către companii cu participare italiana (Italia fiind cel mai mare investitor străin în sectorul agricol din România), cu o continua tendința de crestere.


27