Questo sito usa cookie per fornirti un'esperienza migliore. Proseguendo la navigazione accetti l'utilizzo dei cookie da parte nostra OK
ambasciata_bucarest

La sede

 

La sede

 

Bine ați venit la Ambasada Italiei la București

Video di presentazione della Residenza dell'Ambasciatore d'Italia a Bucarest gentilmente realizzato dal fotografo Mario Mele
  @Mario Mele


Consideratii generale

Constructie cu personalitate accentuata, resedinta Ambasadorului Italiei la Bucuresti se distinge fata de toate celelalte sedii diplomatice ale capitalei romanesti. Actuala infatisare arhitectonica la exteriora, care dateaza din anii treizeci, este rezultatul unei reinterpretari in stil lictoriu a unei cladiri dintr-o perioada anterioara. O cladire caracterizata de spatii si volume atipice prin forma si vastitate ce ofera posibilitati deosebite gratie versatilitatii sale.
    Impresia initiala de austeritate este depasita curand prin cunoasterea interioarelor care ofera intimitatea necesara unei vieti placute persoanelor care locuiesc aici si creeaza un deosebit sentiment de gazduire oaspetilor care o viziteaza frecvent. Gradina, spatioasa si protejata, ofera o atmosfera de seninatate cu totul neasteptata in centrul unei mari capitale.
    Resedinta unui Ambasador al Italiei reflecta istoria relatiilor dintre cele doua tari precum si personalitatea Ambasadorului care locuieste aici. Resedinta din Bucuresti nu numai ca este dotata cu incaperi adecvate pentru a strange relatii cu parteneri straini, dar are si calitatea de a-i face pe italieni sa se simta la ei acasa. Prin relevanta sa arhitectonica, aceasta reprezinta o marturie a importantei relatiilor dintre Roma si Bucuresti si, in acelasi timp constituie, prin eleganta incaperilor si prin frumusetea operelor de arta si a decoratiunilor, un instrument de lucru formidabil aflat la dispozitia sefilor de misiune care de aproape un secol se succedeaza pe aceste meleaguri.
    O resedinta la inaltimea vechilor relatii dintre cele doua tari a caror soliditate se trage din profundele radacini latine comune si din evenimentele istrice sculptate in Columna lui Traian si amintite in imnul national romanesc. 
    Si, mai ales, este o resedinta care corespunde intensitatii relatiilor politice, economice si culturale actuale.

                

Istoricul cladirii

Resedinta Ambasadorului Italiei la Bucuresti, aceeasi de la sfarsitul primului razboi mondial si pana astazi, a fost martorul actiunii care isi propune consolidarea relatiilor de prietenie intensa dintre Italia si Romania. Motivele unui sediu atat de prestigios trebuiesc cautate fara indoiala in dorinta Romei de a conferi un statut special relatiilor italo-romane. Nu intamplator, imediat dupa cumparare, sediul a facut obiectul unor importante lucrari de reamenajare prin care se urmarea sa se dea o anumita maestuozitate si un aspect italian arhitecturii exterioare a cladirii.
    Cladirea a fost proprietate a familiei Stolojan-Vintila Bratianu si a fost locuita dupa aceea de un bogat intreprinzator norvegian, negustor de lemn, cunoscut prin viata plina de fast pe care o ducea si prin receptiile frecvente pe care le organiza in saloanele sale, receptii la care luau parte cele mai importante personalitati ale lumii politice si artistice romanesti din acea perioada. In anul 1920 cladirea a fost pusa in vanzare si cumparata in numele Statului italian de catre Alberto Martin Franklin, in calitate de trimis special si ministru plenipotentiar al Regatului Italiei la Bucuresti. 
       In anii treizeci vila a suferit lucrari de reamenajare conduse de arhitectul florentin Gherardo Bosio (1903-1941) care a transformat exteriorul in stil lictoriu. 
    Vila este situata pe strada Henri Coanda la numarul 7, in zona centrala a orasului, la numai cativa pasi distanta de sediul celor mai importante institutii romanesti si de numeroase alte ambasade, de Calea Victoriei, strada istorica eleganta a capitalei in epoca in care Bucurestiul era cunoscut in toata Europa sub numele de “micul Paris”, si de Piata Romana, in centrul careia a fost asezata o reproducere in marime naturale a Lupoaicei Capitoline, dar al Primariei din Roma din 1906. Aceasta din urma, prezenta in aproape toate orasele Romaniei, atesta importanta pe care romanii o acorda radacinilor lor romane.           


83